Como vs Braila

Marturisesc ca era primul Paste fara mama, sufletul ei se inaltase la cer cu un an inainte, in iulie 2000.

In prima zi de Paste a anului 2001, ma aflam pe strada Plantelor in orasul meu natal Braila, asteptam maxi taxi sa ma duca acasa, fusesem sa iau lumina in noaptea Invierii, de la biserica Sfantul Ioan Botezatorul, insotita de Gabriela o fosta colega de liceu care se afla in vacanta la parinti.

In acea zi insorita de Paste, domnea o liniste in tot orasul, acea liniste divina care se asterne in sufletele si in casele oamenilor, peste un orasel elegant in forma de amfiteatru care se aliniaza lin si armonios impreuna cu Dunarea.

Lin si armonios se poate reseta mecanismul unei incuietori recodabile Cambio Facile

In statia de maxi taxi a aparut o masina Dacia cu caroseria alba si usor invechita, care a oprit langa mine, paralel cu trotuarul si dintr-o data aud strigand Bucharest, Bucharest.

M-am uitat spre masina si am observat un adolescent insista strigand Bucharest si avea si o harta a Romaniei pe care o flutura pe geamul masinii. Mi-am zis in gand "'ce oameni, cu o asemenea masina ruginita si Dacia, incearca sa ma agate prefacandu-se ca sunt straini!''

Am zambit si am continuat sa merg agale pe trotuar, ignorand strigatele tanarului.

Dupa alti cativa pasi, masina a fost pusa in miscare si mergea in paralel cu mine si insista cu Bucharest, Bucharest.

La o alta aruncare de priviri am intrezarit doi ochi ai unei batrane care se afla pe bancheta din spate si care m-au privit bland cum nu va pot descrie.

In urmatoarele secunde, repet, secunde, ma aflam pe bancheta din spate, langa batranica, care deja ma apucase de mana si se prezentase Rina (70 ani), in fata masinii se aflau Walter (71 ani) si un nepot al lor, Alberto (14 ani), o familie de italieni.

Au intrebat ''un cafe?'' si am zis in romaneste TOT inainte.

Drumul de unde ne-am intersectat si pana la iesirea din orasul Braila spre Bucuresti, era numai drept, ca o dunga pe un cer senin.

Ne-am oprit la prima cafenea aparuta in drumul drept, am fost serviti cu cozonac si cafea. Aici ne-am inteles fiecare in limba lui, ei numai in italiana, eu numai in romana.

Am fost intrebata ce studiez, eram studenta anul trei in Galati, specializarea Managementul firmei. In acele minute parea ca ne intelegem tot ce ne vorbim, desi mai mult ne priveam si ne zambeam, Rina si-a scos un carnetel mic mic, in care si-a notat numele meu la litera M si numarul de telefon si am primit o carte de vizita din partea lui Walter, pe care o am si astazi, dupa mai bine de 20 ani.

20 ani poate atinge si durata de functionare a unui echipament Cisa

Am revenit toti in masina alba Dacia cu numar de Bucuresti si am continuat drumul drept, din cand in cand Walter zicea avanti? Iar eu raspundeam Inainte si aratam cu mana printre scaune si uneori zambeam si chicoteam toti la cum incerca Rina sa repete in limba romana Inainte.

Cand am ajuns in dreptul bisericii care se afla in apropierea casei mele, am strigat STOP si am zis ca am ajuns acasa si ca ei vor trebui sa mearga TOT inainte.

Nu stiu cat au inteles din ce am zis, dar au oprit masina si in timp ce au m-am dat jos din masina, s-au dat si ei, rand pe rand, ca doi batranei, m-au luat in brate si mi-au zambit cum nu va pot descrie si ne-am luat La revedere.

Am plutit de bucurie pana acasa, cand am intrat pe usa, era o veselie care venea dinspre bucatarie, sosise la noi in vizita Lelia, prietena noastra din copilarie, care se mutase in Bucuresti, venise de Paste acasa la parinti.

A fost primul Paste fara mama, in care noi toti cei patru frati nu fusesem acasa pentru prima oara si acum ne reunisem si povesteam Leliei cum am misunat fiecare in noaptea de Inviere incercand sa ascundem panica din sufletele noastre.

Sistemele antipanica Cisa sunt binevenite in orice institutii publice

Le-am povestit si eu despre intalnirea mea cu batraneii italieni cu masina lor alba Dacia O mie Noua Sute Toamna, cum m-au adus pana acasa.

Dupa alte cateva zile, s-a incheiat vacanta de Paste si am revenit in Galati. Intr-una din zile, stateam in camera de camin impreuna cu colegele de camera si am fost sunata, mi s-a vorbit in italiana, nu intelegeam absolut nimic, retinusem un singur cuvant Oggi Oggi.

Dupa aceasta prima conversatie, incep sa le povestesc colegelor de camera despre intalnirea mea cu batraneii italieni si radeam intreband ''O fi vreo pizzerie Oggi prin Galati? Poate vezi ca s-au intors batraneii dupa mine prin Galati.

In timp ce ne hlizeam, imi suna iarasi telefonul, de data aceasta mi s-a vorbit in limba romana ''Buna ziua, ma scuzati ca va deranjez, familia Lavezzini ne-a povestit cum s-a cunoscut cu dvs si ne-a rugat sa va intrebam cand veniti sa lucrati impreuna cu noi?''

Marturisesc ca am spus in cateva cuvinte ca mai am de terminat anul 4 de facultate si ca nu mi-am dorit niciodata sa plec din orasul meu natal, abia asteptam sa termin studiile si sa revin in Braila, desi perspectivele de angajare erau inexistente acum vreo 20 ani in urma, nu aveam niciun control al viitorului.

Control acces asigurat prin incuietori electromagnetice

Mi-au zis prin acel apel telefonic, ca s-ar bucura tare mult macar sa-i vizitez si sa-i anunt cand ajung in Bucuresti, ca ma vor prelua ei din gara.

Cand si cand eram sunata de Lelia din Bucuresti si imi tot spunea sa-mi trimta o rochie frumoasa de banchet si sa merg la petrecerea de final de facultate.

Dupa ceva timp, Lelia ma roaga sa-i spun ce scria pe acea carte vizita primita de la italieni. Prin 2001 nu beneficiam de internet pe telefon, de whatsapp, asa ca i-am spus pur si simplu denumirea firmei si adresa.

Cisa Center Strada Biserica Enei (langa Arhitectura)

Sisteme de inchidere de inalta siguranta, Feronerie, Incuietori electromagnetice

Dupa alte cateva zile, am primit si rochia de banchet, si Lelia imi striga prin telefon ''Tu sa lasi prostiile tale cu ramasul in Braila, sa faci bine sa iei toate examenele si imediat cand termini sesiunea, sa te urci in tren si sa vii in Bucuresti.

Firma Cisa Center exista si chiar este serioasa!''

Oricum nu aveam de ales, nu prea mai aveam nicio sursa de venit la terminarea sesiunii, asa ca m-am urcat in tren si am ajuns in Gara de Nord, de unde am fost preluata de mama Leliei.

Am fost personal la sediul firmei, m-am prezentat si Dumnezeu a oranduit ca familia Lavezzini sa se reintalneasca cu mine. 

La prima mea vizita in Italia, care a fost cam dupa 3 luni de la angajare, am aflat de ce se aflau in Braila batraneii mei italieni. Au luat masina firmei cu delegatie de deplasare si au zis '''Vom face turul Romaniei si prima economista pe care o vom gasi pe strada, o vom aduce in firma!''

Zis si facut.

Mi-au luat aproape 20 ani de zile sa inteleg ca nimic nu este intamplator si ca totul a fost din Voia lui Dumnezeu.

Cu acest prilej multumesc lui Dumnezeu pentru drumul drept si frumos pe care mi l-a daruit si pentru toti oamenii cu care m-am intersectat si de la care am avut mereu cate ceva de invatat!

Multumesc colegilor si colaboratorilor Cisa Center pentru profesionalismul, umanitatea si respectul cu care m-au inconjurat!

Multumesc clientilor Cisa Center pentru rabdarea si zambetele frumoase cu care m-au intampinat in casele lor si pentru alegerea calitatii produsului Cisa.

Multumesc fabricii Cisa pentru intreaga colaborare si sustinere si echipa profesionista mereu prompta solicitarilor tehnice de pe piata romaneasca.

A fost primul si ultimul meu interviu pentru un job.

2001-2003 economist Cisa Center

2003-2024 adminstrator Cisa Center